This post is also available in: En

În majoritatea orașelor noastre e bine să fim atenți, și nu norocoși. Adică să ne uităm pe unde mergem, ca să nu călcăm în vreun noroc de câine, pisică și uneori chiar de rasă superioară pe două picioare.

Uitatul ăsta mai are un avantaj. Îți pot pica ochii pe un pavaj frumos sau pe detalii care, deși menite să fie călcate în picioare, sînt un pic de artă cu poveste. Capacele de fontă de pe gurile de canal pot fi așa. De exemplu, la Bistrița.

Pe stema orașului Bistrița, reprezentată pe capacul de fontă din centrul istoric, se lăfăie struțul, mare amator de heavy metal. Extern și intern. Adică poartă coronă și ține-n cioc o potcoavă, ca s-arate că poate digera și fierul, după ce a dat gata calul. Întreaga poveste cu pasărea, coiful de cavaler și scutul cu crini are de-a face cu susținerea pe care orașul a oferit-o casei d’Anjou în secolul XIII. Drept răsplată orașul a căpătat autonomie și stema cu simbolurile dinastiei.

Să facem struțul tech

Dar ce-ar fi ca, în loc să trecem pur și simplu pe lângă capacul cu stemă, fără să înțelegem ce vedem, să avem motiv să ne oprim? Nu ca să aruncăm țigara, așa cum un trecător antrenat a reușit s-o proptească chiar în curbura scutului. Ci ca pe smartphone să putem citi despre istoria stemei, de exemplu. Cu un senzor sau pe baza GPS-ului ar putea fi creat în acel punct o mică realitate augmentată.

Parcă altfel am călca prin Bistrița. Mai apăsat. Mai informat.